Compostul este un îngrășământ natural obținut când resturile vegetale se descompun controlat, sub acțiunea microorganismelor, în prezența aerului și a umezelii. Compostul în curte se face dintr-o grămadă sau dintr-o ladă, în circa șase luni până la un an, și îți reduce coșul de gunoi cu o parte vizibilă din resturile de bucătărie și grădină.
Nu cere utilaje și nici cunoștințe de chimist. Cere în schimb răbdare și câteva reguli simple, pe care le înveți mai ales din greșeli: o grămadă prea udă miroase, una prea uscată stă pe loc. Mai jos găsești ce trebuie să știi ca să eviți ambele situații.
Ce pui în compost și ce nu?
Resturile se împart în două categorii. Materialele verzi aduc azot și se descompun repede: resturi de legume și fructe, zaț de cafea, pliculețe de ceai fără plastic, iarbă proaspăt cosită, plante tinere smulse. Materialele maronii aduc carbon și structură: frunze uscate, paie, crengi mărunțite, rumeguș din lemn netratat, carton simplu rupt în bucăți mici.
Echilibrul contează. Ca ordin de mărime, la o parte de material verde se adaugă două sau trei părți de material maroniu, măsurate în volum, adică găleți. Prea mult material verde dă o masă lipicioasă și urât mirositoare, iar prea mult material maroniu încetinește totul, pentru că microorganismele nu găsesc destul azot.
- nu pune carne, pește, oase, lactate sau grăsimi, pentru că atrag șobolani și muște;
- nu pune excremente de câine sau de pisică, care pot conține paraziți;
- nu pune plante bolnave sau buruieni cu semințe coapte, dacă grămada nu se încălzește suficient;
- nu pune cenușă de cărbune și nici hârtie lucioasă colorată;
- pune cu măsură coji de citrice și ceapă, care se descompun mai greu.
Unde și cum îți amenajezi locul de compost?
Alege un colț cu umbră parțială, la o distanță rezonabilă de bucătărie, ca să nu te lenevești să duci resturile până acolo, dar și departe de ferestrele vecinilor. Așază compostorul direct pe pământ, nu pe beton, pentru ca viermii și microorganismele din sol să urce în grămadă, iar excesul de apă să se scurgă.
Variantele sunt trei. Prima este grămada simplă, bună pentru curți mari. A doua este lada din paleți de lemn, cu fața din față ușor de scos. A treia este compostorul cumpărat, din plastic, cu capac și deschidere jos, mai ordonat și mai ușor de ținut în condiții bune. Orice ai alege, un volum de aproximativ un metru cub se încălzește și se descompune mai bine decât o grămăjoară sub jumătate de metru cub.
Cum îngrijești grămada ca să nu miroasă?
Aerul este secretul. La fiecare două-patru săptămâni întoarce materialul cu o furcă, mutând ce era la margine spre mijloc. Dacă grămada e prea compactă, amestec-o cu crengi mărunte sau paie, care lasă golurile prin care circulă aerul. Umezeala ideală seamănă cu cea a unui burete stors: când strângi o mână de compost, nu se scurge apă, dar rămâne umed.
| Problema | Cauza probabilă | Ce faci |
|---|---|---|
| Miros de putregai | prea mult material verde sau prea multă apă | adaugi frunze uscate sau carton și întorci grămada |
| Nu se întâmplă nimic | prea uscat sau prea mult material maroniu | uzi grămada și adaugi resturi proaspete de legume |
| Muște mici | resturi de fructe lăsate la suprafață | acoperi resturile cu un strat de frunze sau de pământ |
| Rozătoare | resturi de bucătărie nepotrivite sau neacoperite | scoți carnea și grăsimile, pui plasă metalică sub compostor |
Frunzele căzute toamna sunt cea mai bună rezervă de material maroniu. Adună-le în saci și păstrează-i într-un colț, ca să ai tot anul ce amesteca peste resturile de bucătărie. Alte lucrări utile la sfârșit de sezon găsești în articolul despre pregătirea grădinii înainte de prima brumă.
Cum știi că ai compost gata de folosit?
Compostul copt este întunecat, sfărâmicios, cu miros de pământ de pădure. Nu mai recunoști resturile din care a fost făcut, cu excepția câtorva bucăți de crengi sau de coji tari, pe care le poți cerne și le poți întoarce în grămadă. Dacă ți se pare încă cald la mijloc sau miroase a amoniac, mai are nevoie de timp.
Un test simplu: pune o mână de compost într-un borcan închis, cu puțină apă, și lasă-l două zile. Dacă la deschidere nu miroase urât, poți folosi compostul în grădină. Dacă miroase, mai așteaptă câteva săptămâni.
Cum folosești compostul la plante?
- în straturile de legume, împrăștie un strat de 2–3 centimetri primăvara, înainte de plantat, și încorporează-l superficial;
- în jurul pomilor și arbuștilor, pune-l ca mulci, la distanță de trunchi, ca să nu ții scoarța udă;
- pe gazon, cerne compostul fin și tasează-l ușor cu spatele greblei, după aerare;
- în ghivece și în jardiniere, amestecă o parte de compost cu trei părți de pământ de flori sau de grădină, nu îl folosi pur;
- după ultima recoltă, acoperă straturile goale cu compost, ca să nu rămână pământul descoperit peste iarnă, exact cum sugerează și analiza despre solul lăsat gol.
Cu un compostor întreținut corect, o familie de trei-patru persoane poate obține, într-un an, destul material cât să hrănească două-trei straturi de legume. Economia nu e spectaculoasă ca sumă, dar câștigul real e pământul: mai afânat, mai bogat în viață și mai puțin dependent de îngrășăminte cumpărate.
